Romānii din Kazahstan.info | Galerii | Galerie Back
 
Copii basarabeni, Siberia, 1950

"Tatal meu, care fusese ofiter in armata romana, a inteles ca se va intampla ceva rau. Era atat de stresat, incat n-a luat nimic cu noi in caruta. Eu [Lucia Caranicolov, 9 ani] eram numai in camasa de noapte, cu picioarele goale. Niste vecini au vazut ce se inatampla si au aruncat in caruta patucul meu si o plapuma. In afara de asta n-aveam nimic, absolut nimic. A fost o tragedie ce nu poate fi descrisa in cuvinte.

Tata si cu mine am fost incarcati intr-un vagon, dar cand am ajuns la granita cu Ucraina, toti barbatii au fost coborati din vagon si eu am ramas printre oameni straini. In timpul deportarilor in masa din 1949, familiile erau exilate impreuna, dar in 1941 fiecare barbat era separat de familie si impuscat. Stiti ce-au facut cu ei? Erau interogati, apoi dusi in padure, dezbracati, impuscati si aruncati intr-o groapa comuna. Fiecare om avea o eticheta la mana cu numele sau. Aceasta a fost soarta tatalui meu. Dar despre acest lucru am aflat mult mai tarziu" (marturia Luciei Caranicolov deportata la 9 ani, "Destine spulberate", Chisinau, 2005)
 
Romānii din Kazahstan.info | Galerii | Galerie Back