»HomeHome
»Istoric, comunitateIstoric, comunitate
»Asociaţia Româno-Moldovenilor din KazahstanAsociaţia Româno-Moldovenilor din Kazahstan
»Societatea Culturală Română DACIASocietatea Culturală Română DACIA
»Societatea Culturală Română BucovinaSocietatea Culturală Română Bucovina
»Românii din KârgâzstanRomânii din Kârgâzstan
»DeportăriDeportări
»Lagăre NKVDLagăre NKVD
»Români reprezentativiRomâni reprezentativi
»PresaPresa
»GaleriiGalerii
»SiteMapSiteMap
»AjutorareAjutorare
»ContactContact
»LinkuriLinkuri

Karaganda

Copii_basarabeni deportaţi in Siberia, 1950

Prizonieri_români in Kazahstan

Simion Plămădeală, 70 de ani

Zemlyanka


Romani in Gulagul sovietic

-- Contributii la o istorie a destaratilor * In URSS, peste cinci milioane de "moldoveni" * 65 de ani de la primele mari deportari * Oaze de romanitate in Kazahstan si Kargastan

Dintotdeauna, imperiul rus - fie ca se numea tarist, fie sovietic - a insemnat o "inchisoare a popoarelor", o inchisoare in care detinutii erau mutati cu forta dintr-o celula in alta, dupa bunul plac al gardienilor; celulele erau gubernii si mai tarziu republici, iar gardienii devenisera reprezentanti ai poporului... prin NKVD.
Miscarile de populatie aveau ca scop, pe de o parte, smulgerea oamenilor din pamantul stramosesc, pentru a-i slaviza, iar pe de alta, colonizarea unor imense teritorii nelocuite, desertice, de tundra si zapezi, din centrul asiatic pana dincolo de Cercul Polar. In locul celor dislocati, din localitati cu un anumit grad de civilizatie, erau impamanteniti rusi sau rusofoni; destaratii erau meniti sa traiasca in lagare de bordeie si sarma ghimpata - sau sa moara de frig, foame, boli si chiar glont! - in vreme ce noii ocupanti gaseau case sanatoase si ogoare cultivate. Cine nu rezista regimului din marele Gulag era sortit cimitirelor comune...

Recensamantul din 1989

Conform datelor recensamantului oficial al URSS, din 1989, acolo traiau 3.352.352 de moldoveni si 146.071 de romani. Iata repartizarea lor in principalele "tari" sovietice: Moldova = 2.794.749+2.477; Ucraina = 324.525+134.825 si Rusia =172.671+5.996. Pe langa cele 15 republici unionale, sunt numerate 88 de republici, regiuni, districte, tinuturi autonome si orase din Federatia Rusa, care in 1979 avea 102.137 de moldoveni, pentru ca dupa un deceniu moldo-romanii sa fie cu aproape 170% mai multi. Numai din comparatia cifrelor dintre cele doua recensaminte se poate constata ca politica de deznationalizare a regimului comunist avea sa continue si dupa stalinism, sub alte forme, in epocile hrusciovisto-gorbacioviste. Iata cateva exemple, care nu mai pot fi puse pe seama deportarilor staliniste, ci sunt datorate acelei politici imperiale de "imprastiere" a populatiilor conlocuitoare, incepand cu serviciul militar si terminand cu industrializarea si destelenirea pamanturilor virgine. Prezentand un tabel comparativ 1979/1989 al "moldovenilor" din Federatia Rusa, scriitorul bucovinean-basarabean Mihai Prepelita, cu studii la Moscova, avea sa afirme ca "romanii asa cum i-a dispersat fostul regim totalitar, intr-un spatiu urias, preponderent de dincolo de Moscova, pana la Murmansk si pana in Sahalin, Kamciatka sau Ciukotca, toti sunt ai nostri, pentru toti si pentru fiecare ne doare departarea si izolarea la care au fost impinsi, dorind ca aceasta memorare sa fie pentru ei un semn de solidaritate, de mangaiere si de intarire"... Asta arata intensificarea masurilor luate de autoritatile sovietice pentru "transportarea" romanilor din locurile lor de bastina (Basarabia, Bucovina de Nord-Cernauti, Transcarpatia Maramuresului istoric, Transnistria, sudul Basarabiei-Odessa) a continuat si dupa marea deportare/expulzare din anii 1940, 1945, 1949. Toti acestia sunt, actualmente, peste un milion (din cele 5 milioane aflate dincolo de Prut)!

Trenuri oprite in pustiu

Voi exemplifica cele de mai sus, pentru intelegerea fenomenului deportarii/destaririi romanilor in spatiul sovietic, prin destinul celor ajunsi in Kazahstan, un imens teritoriu asiatic, o tara "eminamente" desertica, dar cu resurse colosale, de care puterea sovietica incepuse sa-si dea seama inca din primele decenii ale instaurarii bolsevismului. Numai ca acolo traia o populatie redusa ca numar si la nivel medieval. Rusii nu se prea incumetau sa ajunga aici, chiar daca Stalin si propaganda sovietica declansasera, in anii '30, lupta pentru cucerirea pamanturilor intelenite! Bastinasii traiau in iurte, pasteau turmele pana se epuiza hrana data de Dumnezeu si plecau zeci si sute de kilometri, pentru un nou repaus, de catava vreme.

"Noroc" cu razboiul si consecintele lui. Din lungile trenuri cu bou-vagoane, trimise spre Siberia, in "gari" de nimeni stiute, erau aruncati cei sortiti pieirii. Era Karaganda, tinutul nimanui, intrarea intr-un desert al pierzaniei. Mii de basarabeni, bucovineni si ostasi ai Armatei Regale Romane au fost abandonati in acest perimetru inospitalier. Deportarile fusesera facute dupa un plan diabolic, insemnand despartirea familiilor si condamnarea, din capul locului, a copiilor, batranilor si bolnavilor, care nu puteau munci, la infometare. Era pusa in practica "marea deportare" din 6 iulie 1949, cand 13 mii de familii din Basarabia au fost smulse de la bastina si trimise sub paza inarmata in Siberia, Kazahstan si alte regiuni indepartate ale imperiului. In iunie 2000, s-au comemorat 60 de ani de cand primii basarabeni, nord-bucovineni si herteni fusesera obligati sa-si paraseasca pamanturile pe care s-au nascut si au trait stramosii lor. Cu acest prilej, a fost amintit ca sovieticii au organizat, intre 1944 si 1950, deportarea si trimiterea in lagare a peste 250.000 de romani, pentru ca in urmatorul deceniu sa fie stramutati alti 300.000; mai mult, in 1965, 380.000 de romani au fost constransi sa paraseasca Basarabia, in locul lor fiind adusi peste o jumatate de milion de colonisti de origine slava. Astfel, holocaustul romanesc se ridica, in teritoriile rapite, la peste doua milioane de oameni, adica la aproape 60% din populatia aflata in stanga Prutului, la inceputul razboiului. Din zecile de convoaie trimise spre Siberia, numai aproape o jumatate din "calatori" ajungea la destinatie; transsiberianul facea escale unde voia el, fie pentru a arunca mortii din vagoane, fie pentru a-i depozita pe cei sortiti sa desteleneasca pamanturile sterpe. Din luna in luna, in imensa Karaganda ramaneau sa munceasca si sa supravietuiasca sute de romani, adica moldoveni si bucovineni.

Basarabca - pamant romanesc - intre cer si nisip

La recensamantul din 1989, in RSS Kazaha nu s-a inregistrat nici un roman; in cel peste un deceniu, in independenta Republica Kazahstan s-au declarat 596 romani si 19.458 moldoveni, din totalul de 15 milioane de locuitori, intr-o tara uriasa, de peste 2,7 milioane de kilometri patrati (de vreo zece ori mai intinsa decat Romania), cu doua capitale, Alma-Ata (cea veche, in sud) si Astana (cea noua, in zona central-nordica). Aici traiesc reprezentate 120 de nationalitati si 45 de confesiuni religioase, intr-un amalgam multietnic si multicultural, pentru care actualul stat suveran a creat un organism al concordiei social-nationale intitulat Adunarea Popoarelor din Kazahstan (APK).

Despre existenta unei populatii de etnie romana, nici nu se punea problema inainte de 1990, desi se stia ca primii moldoveni venisera, in cateva zone, la cumpana veacurilor XIX - XX, pe timpul foametei din guberniile rusesti Basarabia si Herson, in cautarea hranei. Despre deportatii deceniului cinci, nici vorba. Si totusi, tanarul ambasador Vasile Soare, numit la Alma-Ata in februarie 2002 (specialist in limbi mongolo-tiuranice, din care face parte si kazaha), s-a hotarat sa afle ce-i cu cetatenii intalniti intr-o zi in piata orasului, mirandu-se ca se inteleg, ei vorbind "moldovineste", el, romaneste! Asa a inceput un lung proces de cunoastere si coagulare a celor carora le era si frica sa-si spuna romani, doar ei intre ei glasuind "moldovineste", in relatiile diurne folosind rusa sau kazaha.

Pus pe studiu si calatorind foarte mult in intinderile "asire", el avea sa afle ca inaintea destramarii Uniunii Sovietice, pe aceasta imensa harta desertica traiau cam 33.000 de "moldoveni", prin anii '60-'70, unii basarabeni si bucovineni intorcandu-se ulterior in tinuturile natale. I-a fost de mare folos studiul unui lingvist, cercetator al spatiului centrasiatic, scris in 1990, care relata despre populatiile din perioada hrusciovista, de la sfarsitul anilor '50, cand se ducea lupta pentru destelenirea pamanturilor din Kazahstan, pentru dezvoltarea agriculturii socialiste. Trecuse un deceniu de la marile deportari sovietice si el ajunsese in nordul Kazahstanului, unde moldovenii isi creasera propriile asezari, in plin desert, spre deosebire de locurile autohtonilor. La sosirea lui, in satul Basarabca, plin de verdeata, cu pomi fructiferi, gradini de zarzavat si muscate in ferestre, vita-de-vie si fantani la raspantii, s-a adresat, in ruseste, primului barbat intalnit, cerandu-i o cana cu apa. Omul de langa fantana s-a adresat, in romaneste, vecinului de peste drum: "Hai, mai, mos Niculaie, ca au vint in ospetie!" Si l-au poftit la masa si el a innoptat in "casa mare", adica odaia de musafiri, cu stergare, blide si icoane pe pereti, cum avea sa vada si in alte cinci sate din pustietate si sa afle ca ei si parintii lor fusesera aruncati din bou-vagoane, intre cer si nisip. Multi dintre ei n-au rezistat, si i-au mancat ciorile, pana sa-i poata pune intr-o groapa fara cruce, cum dispunea NKVD-ul...

Prima "Asociatie moldo-romana" din Kazahstan

Intr-un interviu publicat in urma cu doi ani (ZIUA, 2 noiembrie 2004), cand E.S. Vasile Soare se afla in concediu, aveam sa aflu eforturile pentru infiintarea unei organizatii a etnicilor romani, deoarece numai acestia nu aveau o asociatie proprie - in cadrul Adunarii Popoarelor din Kazahstan - sa-si sustina drepturile, precum celelalte minoritati ( tatari, ucrainieni, polonezi, nemti, armeni, unguri, coreeni s.a.). A trebuit, mai intai, sa-i descopere, in Karaganda, regiune din extremul nord cat o tara, la peste 1000 km de Alma-Ata, dupa o calatorie de-o noapte, cu trenul. A dat de satele moldovenilor, acolo unde fusesera ingropati mii de romani, intr-unul din lagarele staliniste, in urma cu o jumatate de secol. Trebuie spus ca in acea zona, de 1000 km/600 km, era o retea de 24 de lagare de prizonieri, desfiintate la sfarsitul anilor '50, ale caror documente fusesera arse, ramanand, printr-o minune, cele ale lagarului "Spask 99", cu 67.000 de prizonieri de razboi, dintre care o zecime era formata din romani, soldati si civili.

Ambasadorul a identificat locul detentiei si disparitiei acestora, punandu-le o piatra de mormant crestinesc si stabilind lista cu numele eroilor din zona.

Asa i-a cunoscut si pe urmasii acestora, supravietuitori ai holocaustului bolsevic, cativa traind si in capitala: pe Nicolae Toma, octogenarul care le-a recitat "Penes Curcanul" si "Codrule, codrutule", pe invatatorul Mihai Groza, un fel de rapsod al etniei noastre, cu ajutorul caruia a fost infiintat Ansamblul ROMANAS, punand bazele "Asociatiei romano-moldovene din Kazahstan" (ARMK), inregistrata juridic in 27 mai 2003. Denumirea poate contraria! Realitatea locului a impus-o: daca cei ce se declarasera romani stiau ce sunt si de unde provin, moldovenii cu greu constientizau ca nu sunt slavi! Era urmarea fireasca a politicii de deznationalizare, inceputa inca de pe vremea deportarilor si continuata pana azi, in Republica Moldova, unde basarabenilor incearca sa li se impuna ideea ca sunt cu totul altceva decat romani! Prin actiuni sustinute de ambasada noastra (spectacole la televiziune, conferinte publice si intruniri particulare la sediu) s-a ajuns sa se stie, pe de o parte, ce au comun romanii cu moldovenii, iar pe de alta, s-a vorbit, pentru prima oara, despre faimosul tratat Ribbentrop-Molotov si consecintele lui, tinerilor moldoveni-kazahi spunandu-li-se ca parintii lor venisera acolo in cautarea libertatii si bunastarii sovietice, dupa ce fusesera supusi regimului burghezo-mosieresc romanesc...

Pregatind acest articol-documentar, i-am telefonat tanarului nostru ambasador, pentru a afla noutati despre cei pe care, cu adevarat ii pastoreste, el fiind trimisul Romaniei si in republicile Kargastan si Tadjikistan, din acelasi spatiu geografic si etnolingvistic. Am primit o fisa despre infiintarea celei de-a doua asociatii a romanilor din Kazahstan - "Societatea Culturala Romana DACIA", la Karaganda, unde traieste o comunitate importanta de frati, deschisa oficial la 29 aprilie 2005. Si, in premiera pentru presa din tara, relatarea despre o comunitate mica de romani din Kargastan, deportati si urmasii acestora, in 1949 din Basarabia si Bucovina in Siberia, de unde, in 1965, au fost eliberati. Culmea este ca acestora nu li s-a comunicat, ca dupa moartea lui Stalin, fusesera scosi din captivitate, decat dupa un deceniu si ceva, permitandu-le sa se stabileasca oriunde in URSS, numai in Basarabia si Bucovina nu!

"Premiera" in Karaganda si Kargastan

Din miile de romani deportati in Karaganda, acum mai vietuiesc acolo peste 3500 de persoane. De subliniat ca "DACIA" a fost creata in jurul unui grup de tineri originari din Basarabia, cu legaturi de rudenie in Romania (bunici care au luptat in Armata Regala Romana, in cel de-al doilea razboi mondial, rude care s-au refugiat in Romania, in anii '40, ca urmare a anexarii Basarabiei la URSS). Referitor la cifra de 3500, adevarul este ca sunt mult mai multi, insa in perioada sovietica numerosi romani s-au declarat bulgari, rusi, ucrainieni etc, pentru a nu fi persecutati ca provin din tara dusmana sovietelor... Prin constituirea acestei Societati in Karaganda, s-a realizat eliminarea disjunctiei romani/moldoveni si in alte regiuni ale Kazahstanului, unde traiesc peste 20.000 de etnici romani. Prin aparitia sa, promovand limba, cultura si traditiile romanesti autentice, prin amintirea atrocitatilor la care au fost supusi deportatii, prin actiunile initiate de ambasada, etnicii romani au posibilitatea sa se manifeste ca entitate culturala distincta, alaturi de alte nationalitati din regiune. Totodata, se poate contracara si elimina, in timp, teoria care persista din perioada sovietica, potrivit careia "moldovenii sunt de origine rroma", adica tigani fara patrie!

Acreditat ca ambasador si in Kargastan, Vasile Soare a descoperit, in vara anului 2005, existenta unei comunitati de circa o mie de persoane de origine "moldoveneasca" si 46 de romani. Premiera absoluta. Au ajuns acolo, venind din Siberia, unde fusesera deportati in 1949 si 1952 (regiunile Tomsk, Kurgan, Irkutsk s.a.), pana in 1965, desi fusesera "eliberati" in perioada 1956-1958. La "eliberare", majoritatii basarabenilor li s-a interzis sa se intoarca in RSS Moldoveneasca si au fost fortati sa semneze declaratii ca nu au pretentii si revendicari de la statul sovietic, pentru ceea ce li s-a confiscat in momentul deportarii. Cateva mii de basarabeni au hotarat sa se stabileasca in Kargastan, avand in vedere climatul bland si pamantul roditor, asemanatoare Moldovei. Dupa destramarea URSS, multi romani basarabeni si bucovineni s-au intors in locurile natale, insa peste o mie de persoane au ramas sa traiasca in Kargastan, pentru ca in Republica Moldova si nordul Bucovinei (Ucraina) nu mai aveau pe nimeni si nici mijloace de a se stramuta. Asa se explica faptul ca in cateva localitati de aici (Bishkek, Belovodskoe, Kant, Sukuluk, Gheorghievka - fosta Moldovanovka - si altele) traiesc compact zeci de familii de etnici romani.

Acum un an, ambasadorul nostru s-a deplasat in localitatea Belovodskoe, situata la circa 40 km de capitala Bishkek, cautandu-i pe romani: "Am fost placut surprins, zice el, sa gasesc pe o strada cinci familii Gorciuc - tata (94 ani) si patru frati (intre 55 si 70 ani). Locuiesc in case mari, impunatoare, care se deosebesc de cele ale kargazilor, au vita-de-vie si nuci la poarta, pomi fructiferi pe langa case, gradini ingrijit lucrate, stupi de albine - semne dupa care am stiut ca sunt basarabeni. Am constatat repede ca ei vorbesc o frumoasa limba romana in grai moldovenesc, dupa aproape sase decenii de trai atat de departe de tinuturile natale. Este impresionant, daca se are in vedere ca majoritatea celor de varsta medie (50 ani) s-au nascut in Siberia, pe timpul marilor deportari, si au invatat romaneste in familie, desi urmau scoli rusesti".

Ca si in cazul romanilor din Kazahstan si Kargastan, descoperirea insulelor de romanitate din fostul imperiu sovietic este o datorie de onoare a autoritatilor noastre (in primul rand prin MAE). Fara un sprijin permanent din Tara, urmasii deportatilor in "Siberii fara fund" nu-si vor mai putea sustine obarsia romana, "moldovenismul" lor fiind sustinut chiar de catre comunistii din Chisinau si nationalistii din Cernauti. In acest sens, a vorbit si scriitorul Vasile Tarateanu, din Bucovina de Nord, care a amintit, la recenta Conferinta a comunitatilor romanesti din Europa (13-15 octombrie 2006) din Bucuresti, despre deportatii din jurul Cercului Polar, unde iarna, mortii erau "ingropati" in nametii de zapada, la minus 50 de grade Celsius. Primavara, trupurile acestora erau devorate de animalele salbatice si pasarile de prada, ramanand acolo o Siberie alba, dar nu de zapada, ci de oasele imprastiate ale romanilor destarati...
Acum, cand s-au implinit 65 de ani de la primele mari deportari din Basarabia si Bucovina de Nord, este necesar sa ne amintim si de urmasii celor ramasi in viata.

Valentin HOSSU-LONGIN, Ziua, Nr. 3762 de marti, 24 octombrie 2006



Un răsărit ori un apus de soare,
Scăpându-şi focul roşu în izvor,
Te fac mereu să duci un veşnic dor,
Când pleci din cuibul tău peste hotare.

Când în Moldova înfloreşte poama
Simion Plămădeală
26.04.1998
Karaganda, Kazahstan

Mihail GROZA

Grup de basarabence, Siberia, 1950

La tăiat_de lemne, Tomsk, 1950

Lagar_de Deportati in Kazahstan